Pentru eternul 12 H...

…știu că promit demult asta și iată că a venit timpul.

 Ajunsă la sfarsit de liceu, stau și mă gândesc care au fost cele mai importante momente ale acestei etape din viața mea, care sunt clipele pe care o să mi le amintesc cu zâmbetul pe buze și care sunt cele pe care o să refuz sa mi le amintesc.

Am avut parte de certuri, porecle amuzante (pentru porecle o să dedic un intreg post), ore în care toți 30 (±2) tremurau în bancă, sau dimpotrivă, ore în care toți eram în largul nostru și faceam tot ce doream.

Cuvinte goale

Greu mi se leagă cuvintele acum, după 3 luni de pauză. Trei luni în care s-au întamplat atâtea lucruri încât acum îmi este imposibil să le adun pe toate. Pregătiri, emoții, nopți pierdute, răsărituri buimace, cafele băute pe balcon, vecini urmăriți în toiul dimineții și multe altele..

Postul de azi nu e menit să dezvaluie momentele petrecute mai mult sau mai puțin la maxim. Nu o  să vorbesc nici de probele de BAC, nici de ziua Roxanei (care a fost foarte tare btw), nici de dezamăgirea adusă de rezultate și nici de planurile mele de viitor. Încerc doar să-mi revin din stresul cauzat de ultimele luni și să mă reobișnuiesc cu tastele.. (ce dor mi-a fost să scriu)