Pentru eternul 12 H...

…știu că promit demult asta și iată că a venit timpul.

 Ajunsă la sfarsit de liceu, stau și mă gândesc care au fost cele mai importante momente ale acestei etape din viața mea, care sunt clipele pe care o să mi le amintesc cu zâmbetul pe buze și care sunt cele pe care o să refuz sa mi le amintesc.

Am avut parte de certuri, porecle amuzante (pentru porecle o să dedic un intreg post), ore în care toți 30 (±2) tremurau în bancă, sau dimpotrivă, ore în care toți eram în largul nostru și faceam tot ce doream.

Cuvinte goale

Greu mi se leagă cuvintele acum, după 3 luni de pauză. Trei luni în care s-au întamplat atâtea lucruri încât acum îmi este imposibil să le adun pe toate. Pregătiri, emoții, nopți pierdute, răsărituri buimace, cafele băute pe balcon, vecini urmăriți în toiul dimineții și multe altele..

Postul de azi nu e menit să dezvaluie momentele petrecute mai mult sau mai puțin la maxim. Nu o  să vorbesc nici de probele de BAC, nici de ziua Roxanei (care a fost foarte tare btw), nici de dezamăgirea adusă de rezultate și nici de planurile mele de viitor. Încerc doar să-mi revin din stresul cauzat de ultimele luni și să mă reobișnuiesc cu tastele.. (ce dor mi-a fost să scriu)

Efemeritate

Tema: scaun 

"Poate că n-am trăit în propriul meu corp; poate că am trăit viaţa altora… viaţa mea este o viaţă făcută din toate vieţile: vieţile celorlalţi." – Pablo Neruda

Linişte... respiraţie grea, paşi înceţi ce se îndreaptă spre uşă. Gândurile îmi sunt paralizate, doar unul îmi stăpâneşte mintea: “trebuie să ajung cât mai repede acolo”. Trag aer in piept, vreau să-mi revin, dacă nu ajung cât mai repede acolo va dispărea şi nu îl voi mai vedea niciodată, voi simţi că m-am pierdut pe mine dorind să te descopăr pe tine.

Mi-am revenit... privesc în faţă şi văd o lumină departe de mine. S-a deschis uşa... alerg, din ce în ce mai repede, nu îmi mai simt corpul şi nici nu îl mai pot controla, vreau doar să ajung la tine.

Un minut... atât îmi trebuie să ajung la uşă, un minut ce durează o veşnicie, îmi văd toate dorinţele împlinite în faţa ochilor mei. Asta mi-a fost prevestit la intrare, dar nu îmi imaginam că vechile vrăjitorii sunt adevărate şi că eu voi vedea cum mi se scurge viaţa ca într-o clepsidră fără să pot reacţiona.

Momente

Tema: o piersică 

"Poți să trăiești o sută de ani, daca renunți la toate acele lucruri care te fac să-ti dorești să trăiești atât."

Woody Allen

Dimineaţă…ochii încă închişi, urechi aproape deschise… mă confund cu piesele incomparabile ale sentimentului meu de solitudine. Razele soarelui ce pătrund timid în camera mea, îmi transformă faţa într-o catifea ce urmează a fi prelucrată de mâinile celui mai fin croitor. Urechile mele sunt mângaiate de un sunet ascuns, dar din ce în ce mai cunoscut mie…sunet care vine şi îmi atinge suav tobele ascunse ale urechilor mele, mă metamorfozează într-o zeiţă protectoare a punţii dintre vis şi realitate şi mă contopeşte cu universul, cel strălucitor, năucitor, robust şi scarandiv.

            Încă întinsă în pat şi încă pierdută în visare, încerc să ordonez gândurile haotice ce îmi trec prin minte cu viteza luminii şi care nu se ostenesc să rămână să facem cunoştiinţă.

Schimbare pentru români !?

Ideea ce urmează a fi transpusă în aceste rânduri mi-a venit uitându-mă întamplator la filmul Moromeţii  şi rememorându-mi orele de franceza care de foarte multe ori m-au facut să stau cu adevărat pe gânduri.

Filmul este incredibil, totul, fiecare replică, fiecare scenă pare sa aibă o simbolistică aparte şi totuşi toate se contopesc ajungâdu-se la aceeaşi idee principală: drama ţăranului român care îşi iubeşte pământul ca ochiii din cap şi de care nu e dispus să se despartă sub nicio formă.

România mea

Tu ai o ţară ca a mea?

O ţară în care mă pot trezi determinată sa realizez ceva, să imi doresc sa fiu activă şi să fac fapte bune. O ţară în care nu îmi pasă ce cred alţii când vreau să realizez ceva, una în care pentru ceilalţi mai mult decât pentru mine îmi doresc să schimb lumea.

            Ce s-ar întampla daca aş avea o ţară perfectă? Una în care oamenii să fie fericiţi şi să nu aibă nevoie de nimic? Iti spun eu ce aş face.. aş lenevi toată ziua, fără să mă gândesc că am nevoie să fac ceva şi fără să îmi treacă prin cap măcar că undeva cineva e nefericit. O lume ca asta m-ar distruge total, e doar o utopie care nu face altceva decat să distrugă visurile oamenilor care încă mai au curaj să creadă.

Vreau o ţară ca afară!

Nu ne-am mai auzit de mult.. cam de anul trecut ce-i drept.. Între timp eu am tot avut treaba, ba terminând semestrul, ba finalizând aplicaţia mea pentru proiectul în context TIA (Tineret în Acţiune pentru cei care nu ştiu). A fost un început de an foarte aglomerat şi cred că se anunţă şi restul anului la fel de aglomerat: şcoala de şoferi (ca nah.. fac şi eu 18 ani – în sfârşit aş putea zice), bacul, admiterea la facultate, desfăşurarea proiectului.. şi tot aşa.. lista poate continua..J.

            M-am trezit azi cu o idee (puţin neobisnuită pentru unii) care cred eu că începe să se raspandescă rapid în ţara noastră. Aşa somnoroasă cum eram am auzit la televizor o melodie (nu pot să-mi dau seama cum era televizorul aprins, căci de când nu m-am mai uitat la vreo chestie aparută la tv parca i-am şi uitat “mersul”); ce melodie credeţi că era? Vunk- vreau o ţara ca afară. Tare interesant mi s-a parut mesajul.. să vezi pe cineva că încearcă să militeze pentru transformarea ţării şi nu pentru părăsirea acesteia. Parcă şi acum aud versurile, poate putin polemice dar mesajul transmis este fenomenal.

            Nu numai cei de la Vunk încearcă să transmită această idee, două dintre melodiile concurente la Eurovision 2011 (dintre care una a şi câştigat preselecţia) transmit acelaşi mesaj: Hotel FM- Change şi Laurentiu Cazan- We can change the world. Cred sincer că suntem pe drumul cel bun. Avem atitudinea, sau cel putin începe să se formeze (că tot suntem la capitolul atitudine vă recomand cartea lui John Maxwell- Atitudinea invingatorului poate cine stie, o sa am timp să dedic o întreaga postarea acestei carti - merită:X) ne lipsesc decat faptele.

            Cum nu era să vorbesc despre schimbare doar pornind de la trei cântece (pe care eu le-am folosit ca exemplu, ele fiind mult mai multe) o să vă prezint un caz concret: La Biblioteca Judeţeana “Antim Ivireanul” Vâlcea este în curs de desfăşurarea un proiect numit “Ne pregătim pentru România”, care e idea proiectului? Simplu, un grup de tineri, participă la niste cursuri exact cu acest scop, să se pregatească pentru România, se incearcă promovarea ţării şi nu supravieţuirea departe de acesta.

            Proiectul a început ianuarie şi va avea cursuri până în luna decembrie. Am fost foarte fericită când am văzut că participanţii vin entuziaşti la cursuri şi au oferit un feedback favorabil continuării acestora.

E incredibil când vezi că există tineri de vârsta ta, sau chiar mai mici, care se gandesc că mai au o şansă şi aici şi care lucrează pentru transformarea tării astfel încât generaţiile ce vin după ei să aibă de ce se bucura. Aici îi pot da ca exemplu pe voluntarii EUROPE DIRECT VÂLCEA care au început să prindă mersul lucrurilor şi să înteleagă esenţa lucrurilor (a se consemna că eu sunt fost voluntar al centrului- faptul că am fost Voluntarul Anului nu este la fel de important ca munca depusă de toţi voluntarii in activitatile centrului).

Să nu mai vorbesc despre ideile care au aparut la nivel inalt, idei promovate de oameni cu influentă cărora li s-a luat de sistemul democratic din ţara noastră şi au decis să pună punct. Sunt ferm convinsă ca nu ne vom opri doar la stadiul de idee, de vis al unei ţări mai bune.

În momentul cand vom acţiona cu gândul că ne dorim ceva mai bun pentru noi şi pentru cei care vin dupa noi, atunci se va vedea o schimbare. Şi da, românii sunt lenesi (am cunoscut mulţi aşa) dar asta nu înseamnă că din acea mare lenevie nu se vor trezi câţiva care vor pune piciorul în prag şi vor spune că s-au saturat, nu masele fac diferenţa ci conducătorii lor. Marea majoritate a oamenilor vor aştepta să se produca schimbarea, noi suntem datori să alegem: ACŢIONĂM sau AŞTEPTĂM PÂNĂ O VOR FACE ALŢII?

http://www.youtube.com/watch?v=2MKW1ix-Cno